Veronica Micle

Veronica Micle a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele și traduceri în revistele vremii și un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relației cu Mihai Eminescu.

Veronica Micle

(22 aprilie 1850 – 6 august 1889)

Veronica Micle si Mihai Eminescu se nasc in 1850, si se sting amândoi in acelasi an, 1889. N-au fost casatoriti, dar dragostea lor a fost mare si adânca, dincolo de rautatile unor semeni care i-au dorit despartiti. „Ingerul blond” venise la Iasi, cu mama sa, din Nasaudul ardelean. Tatal primise doua gloante in piept (luptase sub steagul lui Avram Iancu). Fata minunata, Veronica termina excelent gimnaziul, in iunie 1863. La examen, asista rectorul Universitatii din Iasi, ardeleanul Stefan Micle. O cere in casatorie, desi e cu 30 de ani mai in vârsta decât Veronica (ea devine „doamna Micle” la 14 ani). Vor avea doua fete: Valeria si Virginia.

        Cunoscând-o la Viena (1872), pajul Cupidon a intins arcul si i-a sagetat pe amândoi. Frumoasa, spirituala, cultivata, Veronica e o femeie plina de poezie si mister, romantica si provocatoare. Eminescu lasa Berlinul si vine la Iasi, dorind s-o revada. Patrunde in salonul ei literar, citind poezii de amor scrise peste zi la Biblioteca Centrala.

        In manuscrise, gasim incercarile lui stângace de a o desena si jocuri de cuvinte: Veronica, Acinorev, Verona, Aronev…

        Poetul ii dedica versuri eminente, iar poetesa modesta, imitându-l dulceag, ii dedica stihuri grupate apoi in volumul „Poesii”, 1887.

        In 1879, se stinge la Iasi sotul ei, Stefan Micle, lasând-o saraca, fara sprijin material. Veronica vine la Bucuresti. O luna si jumatate, alaturi de Emin (cum il alinta), lupta pentru obtinerea unei pensii. Pe strada, el o prezinta amicilor drept logodnica. Se gândesc sa se casatoreasca, insa Maiorescu si junimistii afirma ca, daca poetul se insoara, „nu va mai plânge asa frumos”. In mai 1880, rodul iubirii lor, copilul lui Emin si al Veronicai se naste mort. Târziu, amândoi isi dau seama ca sunt victimele unor intrigi de culise. Eminescu se imbolnaveste cumplit, savârsindu-se din viata la 15 iunie 1889.

        Dupa stingerea Luceafarului, regretele o stapânesc pe Veronica. Pleaca la Manastirea Varatec. Tulburata, parca-l vede pe Emin in oglinda pârâului de munte. Inghite un flacon de arsenic, dorind sa se duca dincolo. E inhumata lânga bisericuta Sf. Ioan din Varatec. Prin moarte, e logodita cu Eminescu pentru vesnicie.

Text reprodus din albumul scolar „Galeria scriitorilor – 50 de portrete color” de Boris Craciun, Ed. Portile Orientului Iasi

Te-ar putea interesa și:

Îți place articolul?

Trimite mai departe: