Ateneul Român

Situat in Piata Palatului Regal, edificiul a devenit in timp emblema culturala a Bucurestiului. A fost construit in 1886, dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron, pe un teren ce fusese proprietatea familiei Vacarescu.

Ateneul Român

Cladirea este impunatoare, dar tributara modei de atunci. Frontonul neoclasic, cu coloane ionice, pare strivit de cupola masiva si bogat ornamentata. Cu toate acestea, edificiul ramane un reper al vietii culturale romanesti.        

Ateneul Român, institutie care avea drept scop propagarea cunostintelor folositoare in popor, a fost intemeiat ca societate in 1865 de Constantin Esarcu, V.A. Ureche si Nicolae Cretulescu. Ea si-a inceput activitatea intr-un salon al Ministerului Instructiunii, care era pe atunci adapostit in fostul palat al printului Constantin Ghica. 

          Eforturile de strângere a fondurilor pentru ridicarea unui edificiu reprezentativ, eforturi care au durat circa 28 de ani, au ramas pâna la noi cuprinse in cunoscuta formula „dati un leu pentru Ateneu”. Aceasta lista de subscriptie publica a acoperit insa numai o parte din sumele necesare realizarii constructiei.Bogatia interioarelor, calitatea materialelor folosite, vorbesc singure despre mari sume de bani investite aici.    

      Din Rotonda Ateneului pleaca patru scari de marmura roz care formeaza balcoane la nivelul superior. Marea sala de conferinte si, ulterior de concerte, cuprinde 600 de locuri si 52 de loji. Deasupra lojilor, o friza lata incinge tamburul cupolei si este decorata cu 25 de fresce reprezentând episoade semnificative din Istoria României. Ele au fost realizate de pictorul Costin Petrescu.

Friza de fresca, lata de 3 metri, se desfasoara dintr-o parte in cealalta a globului scenei, pe o lungime de 70 metri, si cuprinde 25 de episoade prezentate intr-o succesiune de scene ce se inlantuiesc fara sa fie separate unele de altele. Ilustrarea scenelor reprezentate incepe lânga globul scenei, in stânga celui ce priveste loja regala. Succesiune episoadelor este urmatoarea:

EPISODUL I. 

Traian patrunde in Dacia. Se vede mai intâi un fragment din Podul de la Severin construit peste Dunare de arhitectul Apollodor din Damasc. Scena este dominata de figura Imparatului Traian, care, inconjurat de statul sau major, priveste linistit peste tinuturile destinate stapânirii sale.

EPISODUL II.

 Colonizarea Daciei. Legionarii romani patrund adânc in Dacia. La orizont se profileaza silueta monumentului de la Adam-Clissi.

EPISODUL III. 

Contopirea Dacilor cu Romanii. Plamadirea noului popor daco-roman este reprezentata printr-o idila dintre o tânara daca si un tânar legionar roman. Tânara daca, vaduva sau orfana, ingenunchiata pe o piatra de mormânt – stela funerara reprezinta piesa gasita de curând in spaturile de la Alba Iulia, aprinde o candela, in timp ce tânarul roman, in picioare, cu capul plecat, ia parte ca o ruda apropiata la savârsirea acestui act.

EPISODUL IV. 

Sentinela romana. Albastrul meridional al cerului, ce insoteste aparitia legionarilor romani, incepe sa se acopere cu nori din ce in ce mai intunecosi, anuntând noaptea milenara a invaziilor barbare. Pe negura orizontului se deseneaza silueta unui ostas roman, care neclintit pe un cal ce-si infige copita in pamânt, strajuieste hotarul tarii, infruntând cu hotarâre valurile dusmane.

EPISODUL V. 

Invazia barbarilor. Vijelia unei fantastice cavalcade de barbari vine, se izbeste si cade, zdrobindu-se de rezistenta romana.

EPISODUL VI. 

Inceputul vietii românesti. Norii intunecosi incep sa se risipeasca, populatia care s-a coborât din munti isi ridica lacas de inchinaciune si stâlpi de camin statornic.

EPISODUL VII.

 Statornicirea. Taranul român isi pregateste armele pentru apararea tinutului stramosesc: arcul de lupta si securea.

EPISODUL VIII.

 Descalecarea. Inceputurile modeste ale vietii românesti primesc o intarire organizata, de peste munti se iveste un cavaler inarmat insotit de tovarasi gata de lupta. Binevenitul oaspete a descalecat aici, iar populatia bastinase il primeste in toata cinsteaccu „pâine si sare”.

EPISODUL IX.

 Statul Militar. Otelit in lupte, poporul românesc isi organizeaza mai apoi o armata de care vecinii vor avea sa tina seama. Sprijinit pe armata sa, Mircea cel Batrân, intemeietorul statului militar, sta de vorba cu demnitate si pe picior de egalitate, cu trimisii puterii turcesti.

EPISODUL X.

 Statul Administrativ. Mosia româneasca, intarita cu oaste, primeste o chibzuita impartire a dregatoriilor Statului. In curtea manastirii Moldovita, la iesirea din biserica, Alexandru cel Bun imparte sfetnicilor sai spade si hrisoave de impunternicire.

EPISODUL XI.

 Cruciada româneasca. Ion Corvin, voievodul român al Ardealului, impreuna cu Vlad Dracul si Stefan al II-lea, domnitori ai Valahiei si Moldovei, ridica oastea in numele crucii pentru izgonirea turcilor. Pe fondul tabloului se profileaza castelul de la Hunedoara al lui Ion Corvin si cetatea Poenari din Arges, pe un plan secundar apare intr-o viziune fantomatica figura lui Vlad Tepes.

EPISODUL XII.

 Vremea lui Stefan Cel Mare. In primul plan un taran moldovean, parasind vremelnic munca câmpului, se pregateste sa apere mosia stramoseasca facându-si lance din fierul coasei legat in prelungirea cozii. Motivul principal al episodului infatiseaza pe Stefan cel Mare in culmea stralucirii sale; in fata cetatii Suceava, marele voievod, inconjurat de ostas si de cler, primeste pe trimisii Papei care ii aduc in dar o spada si titlul de „ostas al lui Cristos”.

EPISODUL XIII.

 Epoca de pace si de credinta. Scena zugravita deasupra lojei regale infatiseaza epoca de credinta a lui Neagoe Basarab. Marele voievod muntean, sotia sa, Doamna Despina si curtea lor sunt reprezentati iesind din celebra lor ctitorie, biserica Episcopala din Curtea de Arges.

EPISODUL XIV.

 Epoca lui Mihai Viteazu. Viteazul Domnitor, realizatorul de o clipa a visului României intregite, este infatisat ca stapânitor al Munteniei, Moldovei si Ardealului in momentul când, in fruntea oastei sale, se indreapta triumfator spre Alba-Iulia.

EPISODUL XV.

 Epocile culturale. Inceputurile culturii românesti – aparitia cronicarilor si a tiparnitei – sunt pezentate sub protectia inteleapta a lui Matei Basarab si a lui Vasile Lupu. Pe fondul tabloului se deseneaza deslusit zidurile cetatii Târgovistei si biserica Trei Ierarhi de la Iasi. Reprezentantii de seama ai culturii si artei românesti din epocile urmatoare sunt Dimitrie Cantemir in Moldova si Constantin Brâncoveanu in Tara Româneasca. Insistenta asupra epocii celui din urma este vadita: in fata pridvorului bisericii mânastirii Hurez sunt prezentati mesterii lui Brâncoveanu: zidari, zugravi si cioplitori de piatra.

EPISODUL XVI.

 Revolutia lui Horia, Closca si Crisan. Cei trei eroi ai revolutiei transilvanene din 1784, in fruntea Motilor, pornesc calari prin fata bisericii de la Tebea ca sa zdrobeasca jugul iobagiei. Chipul lui Gheorghe Lazar apare ca o trasatura de unire intre revolutia lui Horia, Closca si Crisan si miscarea nationala muncitoreasca a lui Tudor Vladimirescu.

EPISODUL XVII.

 Anul 1821. Revolutia lui Tudor Vladimirescu. „Domnul Tudor” in fruntea pandurilor lui, primeste din partea politiei Bucurestilor zapis de consfintire ale drepturilor cerute de Adunarea Poporului. Alaturi se vede chipul Episcopului Ilarion al Argesului si, in fund, o cula olteneasca, indicând tinutul de origine al „Revolutionarului”.

EPISODUL XVIII.

 Anul 1848 in Transilvania. Avram Iancu, urmat de oaste, de tribuni si de preoti cu cruci in mâini, pornesc sa dobândeasca prin sabie drepturile norodului in libertate.

EPISODUL XIX.

 Anul 1848 in Principate. „Bonjuristii” din Muntenia si Moldova, feciori de boieri, crescuti in ideile democratice ale Occidentului, se imbratiseaza cu fratii lor tarani ridicând steag de „Unire si Fratie”.

EPISODUL XX.

 Alexandru Ioan I Cuza si Impropietarirea taranilor. Scopul urmarit de miscarile anterioare se infaptuieste sub domnia lui Alexandru Cuza. Lânga domnitorul cel dintâi al Principatelor Unite, având alaturi pe Mihail Kogalniceanu, se vad taranii care primesc cu recunostinta darul domnesc.

EPISODULXXI. 

Unirea Principatelor; anul 1859. Marele act al Unirii celor doua tari surori – urmare fireasca a desteptarii nationale – este simbolizat prin chipurile a doua femei, Muntenia si Moldova, imbracate fiecare in costumul national al tinutului pe care il simbolizeaza; ele deapana acelasi fir: firul destinelor neamului.

EPISODUL XXII. 

Carol I si Razboiul Independentei. Intr-o scena din razboiul 1877-1878, Carol I, fauritorul independentei si intemeietorul Regatului României, este prezentat calare, in mijlocul ostirii lui, primind inchinarea unui steag luat de la inamic. In cadrul acestui episod, completându-i semnificatia, apare si figura marelui om de stat Ion C. Bratianu. In fund se zareste silueta podului de la Cerna-Voda.

EPISODUL XXIII.

 Razboiul Integritatii Nationale 1916-1918. Episodul din razboiul 1877 redat in tabloul precedent se continua luând infatisarea unui moment caracteristic din razboiul 1916-1918: dintr-un adapost blindat, ostasii transeelor pleaca la atac printre sârme ghimpate si cruci de lemn.

EPISODUL XXIV.

 Ferdinand I si România Mare. Intr-o lumina puternica, detasându-se pe silueta orasului Alba-Iulia, Regele Ferdinand I si Regina Maria, primii suverani ai României intregite, sunt prezentati invesmântati in haine de sarbatoare si incoronati. Urmati de ostasi calare – intre acestia se vede si chipul generalului francez Berthelot – ei trec prin fata unui grup de patru femei investmântate in portul celor patru tinuturi românesti pe care le simbolizeaza: România (sub vechiul regat), Transilvania, Bucovina si Basarabia.

EPISODUL XXV.

 Carol al II-lea. Epoca de consolidare. Epopeea națională se încheie cu un tablou final, care înfățișează starea actuala a tarii și tendințele noii generații. Pe un fond de oraș modern, Carol al II-lea, regele culturii, însoțit de moștenitorul tronului, Mihai, coboară în mijlocul poporului sau ca sa patroneze știință, literatura, arta, munca agricola și industria.

Ateneul a fost gândit sa cuprindă o mare biblioteca și Pinacoteca Statului.

                   In sala cea mare s-a intrunit la 29 decembrie 1919 cea dintâi Camera a României Mari si s-a votat ratificarea Unirii Basarabiei, Transilvaniei si Bucovinei la Patria Mama.

Erau celebre conferintele realizate aici pentru elita intelectuala a tarii. Aproape toate marile nume ale vietii culturale, stiintifice si artistice au conferentiat aici.   

In timp, numele Ateneului Român a fost asociat cu locul in care aveau loc marile concerte de muzica clasica. Aceasta destinatie s-a pastrat pâna in zilele noastre, Ateneul devenind gazda tuturor spectacolelor muzicale de rasunet. 

Nume celebre ale muzicii din toata lumea au concertat aici. In ultimii ani s-a reluat organizarea Festivalului International „George Enescu”, a carui calitate si audienta a crescut continuu.

Cladirea veche de peste 100 de ani a necesitat mari reparatii care s-au finalizat nu fara eforturi deosebite.  

Argumentul forte, folosit de toti cei care au solicitat fonduri pentru reparatii, a fost: „nu putem lasa sa se prabuseasca cladirea emblematica a Bucurestiului antebelic, dovada vie a preocuparilor pentru arta si cultura ale Neamului”.

        
Extras din „BUCURESTI – Ghid istoric si artistic” – Grigore Ionescu , Fundatia pentru literatura si arta „Regele Carol II”, 1938

Te-ar putea interesa și:

Îți place articolul?

Trimite mai departe: