Ștefan Procopiu, un mare fizician român

Ștefan Procopiu a fost un fizician, profesor universitar și inventator român, membru titular (din 1955) al Academiei Române.

Ștefan Procopiu - Un mare fizician român

Ștefan Procopiu s-a născut la Bârlad în 1890. A fost cel mai mare copit din cei șapte pe care i-au avut Ecaterina și Emanoil Procopiu.  Tânărul Procopiu a învățat la liceul „Roșca Codreanu” din Bârlad. În timpul studiilor, viitorul fizician a citit și a studiat științele din setea de a cunoaște „sensul lumii și a vieții”. El a trăit în perioada marilor descoperiri în fizică, biologie și chimie de la începutul secolului XX, care au deschis noi orizonturi științifice.  
 
În timpul liceul, elevul Procopiu a frecventat cursurile Societății „Stroe Beloescu” și a învățat limbile fraceză și germană pentru a fi la curent cu noile descoperiri științifice din Europa. 

Pasiunea pentru științiile naturale l-a determinat să aplice la Facultatea de Științe a Universității din Iași (1908-1912). Atunci, la Universitatea din Iași activa celebrul profesor Dragomir Hurmuzescu care preda fizia modernă,informând studenții și despre noile descoperiri ale epocii. Ștefan Procopiu absolvă facultatea cu remarca „foarte bine” și este imediat angajat ca asistent. 

Își face lucrarea de doctorat la Universitatea din Paris  (1919) unde frecventează cursurile profesorilor Marie Curie (Nobel 1903 – fizică, 1911-chimie), Paul Langevin, Gabriel Lippman (Nobel 1908 – fizică) și Aymé Cotton. 
 
În 1921, Procopiu descoperă și analizează la Laboratorul de Fizică al Universității din Sorbona un fenomen optic care constă în depolarizarea longitudinală a luminii emergente de soluții coloidale și suspensii cristaline. Acest fenomen are o importanță practică în studiul formării precipitatelor cristaline, a coloidelor, precum și chiar a structurii protoplasmei celulei vii. Descoperirea a fost numită Fenomenul Procopiu

Ștefan Procopiu a fost interesat și de studiul feromagnetismului. În 1930, studiind Efectul Barkhausen, care constă în transmiterea curentului alternativ prin fire din material feromagnetic, el a descoperit un efect cirular al discontinuității magnetice. În 1951, efectul a primit numele Efectul Procopiu. Fizicianul american Roman Storski a reușit să pună în aplicare principiile efectului în producerea aparatelor de calculat. 

Întors în România, Procopiu a devenit profesor la departamentul de Gravitație, căldură și electricitate la Universitatea Alexandru Iona-Cuza din Iași. El a creat o școală de fizică experimentală în România, considerând că „învățarea duce la obținerea cunoștințelor, dar observațiile și experimentele duc la consolidarea lor”. 

Savantul de valoare mondială a lăsat publicate 177 de lucrări științifice, printre care:
– magnetonul Bohr-Procopiu (nume dat momentului magnetic al unui electron)
– o metoda originala de determinare experimentala a   magneton (1954), imbunatatita in 1963
– fenomenul Procopiu – in 1921 a descoperit polarizarea longitudinala a luminii (de foarte mare importanta in studierea formarii precipitatelor cristaline, coloizilor a structurilor de protoplasma a celulelor vii)

Te-ar putea interesa și:

Îți place articolul?

Trimite mai departe: